Mi-am deschis de ieri butic să vând plastic şi mastică
să pun umbrei umbră mică să nu bată soarele
că mă dor picioarele
am luat carte
am luat cheia să încui în om femeia
am luat noaptea să o spăl să o urc şi s-o cobor
să aduc la magazin stele să le-mbăt cu vin
să le dau de duşumea ...până când s-or lumina
să pun umbrei umbră mică să nu bată soarele
că mă dor picioarele
am luat carte
am luat cheia să încui în om femeia
am luat noaptea să o spăl să o urc şi s-o cobor
să aduc la magazin stele să le-mbăt cu vin
să le dau de duşumea ...până când s-or lumina
Şi-o să vină îngerul să-mblânzească fulgerul
să probeze veşnicia şi să dea cu parfum scump
pe sub aripi pe sub talpă pe sub apa de sub apă
pe sub plumb şi... rugăciune
să probeze veşnicia şi să dea cu parfum scump
pe sub aripi pe sub talpă pe sub apa de sub apă
pe sub plumb şi... rugăciune
Numai bine!
![]()
8 noiembrie 2013, sacramento, florida usa
decembrie 1989. sunt florian silisteanu tanar poet roman iar camasa mea alba camasa mea era de la mama. iar mama nu mai este. camasa nu mai este. a ramas steagul acela pe care il tineam infipt in inima mea ca sa invatz tarziu sa plang sa invatz tarziu sa dau si sa vad in altzii ceea ce nu trebuie sa vad in mine ....si azi aud cum imi sopteste inca steagul acela....despre lumina si nemiscare....despre ...
fara diacritice - ca o virgula intre doua razboaie despre revolutie
uneori vreau sa uit de acel decembrie. pe deoparte democratia nu a facut altceva decat sa dea o sansa prostilor sa se vada intre ei si ca numar si cum arata. prosti- prosti...si multzi! in ziua aceea ajunsesem in pitesti.din timisoara. nu intru in mecanica evenimentului ...sa vezi Doamne ce am facut ...ce am dres. printre altele insa....un singur om a fost acela care a mers la seful la sediul inspectoratului al securitatii sa il convinga pe comandant sa se predea in sensul ca s a terminat. iar acela am fost eu ...timid...emotionat...nebun...curat...fostul comandant de atunci a fost oarecum surprins si putin blocat de felul in care derulam tot....in cele din urma m a urmat. am iesit in strada. era intuneric. am deschis usa si l am invitat sa ia loc. era destul de inalt si mai slab colonelul pintzoiu. a urcat, am inchis usa amocolit masina, aveam o dacia, am urcat la volan si...da i la cheie> odata...de doua ori...de trei ori. am renuntat sa mai rasucesc cheia in contact . ma uitam la colonel el se uita la mine. omul a inteles repede ca trebuie impinsa masina si ca tanarul din fatza lui poet si copil in acelasi timp tanar spontan emotionat dar si temator nu se va da jos. in cateva secunde dupa ce avea sa ma masoare cu privirea de cateva ori a raspicat simplu. lasa tovarasu ca imping doar eu!...am ajuns la prefectura arges .l am predat pe tovarasul comandant dupa care mi am reluat locul sa l tin de vorba si de inima pe cel mai bun prieten al meu...steagul romaniei. nu dezvolt alte actiuni. stiu ca din 16 decembrie si pana pe 11 ianuarie nu mi am vazut nici parintii nici copiii. asta puteau sa faca linistit...vizitatorii..erau multi care veneau doua ceasuri dupa care plecau fiecare pe la casele lor la nevestele lor la copiii lor la parintii lor. faptul ca in unele locuri nu s au intamplat nenorociri se datoreaza intelepciunii...seriozitatii..
uneori vreau sa uit de acel decembrie. pe deoparte democratia nu a facut altceva decat sa dea o sansa prostilor sa se vada intre ei si ca numar si cum arata. prosti- prosti...si multzi! in ziua aceea ajunsesem in pitesti.din timisoara. nu intru in mecanica evenimentului ...sa vezi Doamne ce am facut ...ce am dres. printre altele insa....un singur om a fost acela care a mers la seful la sediul inspectoratului al securitatii sa il convinga pe comandant sa se predea in sensul ca s a terminat. iar acela am fost eu ...timid...emotionat...nebun...curat...fostul comandant de atunci a fost oarecum surprins si putin blocat de felul in care derulam tot....in cele din urma m a urmat. am iesit in strada. era intuneric. am deschis usa si l am invitat sa ia loc. era destul de inalt si mai slab colonelul pintzoiu. a urcat, am inchis usa amocolit masina, aveam o dacia, am urcat la volan si...da i la cheie> odata...de doua ori...de trei ori. am renuntat sa mai rasucesc cheia in contact . ma uitam la colonel el se uita la mine. omul a inteles repede ca trebuie impinsa masina si ca tanarul din fatza lui poet si copil in acelasi timp tanar spontan emotionat dar si temator nu se va da jos. in cateva secunde dupa ce avea sa ma masoare cu privirea de cateva ori a raspicat simplu. lasa tovarasu ca imping doar eu!...am ajuns la prefectura arges .l am predat pe tovarasul comandant dupa care mi am reluat locul sa l tin de vorba si de inima pe cel mai bun prieten al meu...steagul romaniei. nu dezvolt alte actiuni. stiu ca din 16 decembrie si pana pe 11 ianuarie nu mi am vazut nici parintii nici copiii. asta puteau sa faca linistit...vizitatorii..erau multi care veneau doua ceasuri dupa care plecau fiecare pe la casele lor la nevestele lor la copiii lor la parintii lor. faptul ca in unele locuri nu s au intamplat nenorociri se datoreaza intelepciunii...seriozitatii..