inima aceasta e un fel de metal e iarba unui ceas adus de departe poate din america ori rupt desenul din ultima carte la care scrie de mâine femeia
ce încuie pământul distanţei cu cheia
furată în dimineaţa de curând măritată
Aleluia strigam ieri în mine când la masă ajunsese obosit câinele mâinilor mele din care am sosit lanţul rupt de cămaşă primăvara unui curcubeu parcă... ar fi fost Aleluia gândul înalt mirele unui chibrit ştiţi dumneavoastră acela în care-am murit offff ce zar prost am dat şase- şase inima cineva încă e la cusut maica mea din care-am durut
vine un frig
soarele răsare de după acest ţipirig al apei în care se scaldă toată iarba din cer iarba asta când doare razelor toate din soare le în care dacă aş locui sunt sigur că m-ai iubi despărţind în silabe
prima formă a gloanţelor oarbe