scrisoare din Cernăuţi de florian silisteanu A fost azinoapte iar furtună mare cădea din cer cât pumnul sare se sătura se parcă Dumnezeu de-atâta tu de-atâta eu Era-ntuneric se auzea cum bezna rupea încet din osul nopţii glezna pădurea lua se foc ploua de-atâta u de-atâta a sunt orb mi-am zis e o vedenie trecând călare pe cuţit sta gândul tremurând îi sângera tăişul tăcea durea de-atâta nu de-atâta da spre dimineaţă Domnul a tăcut la fel veni se paserea la el greşi se moartea altcuiva de-atâta timp altcineva încă aştept solemn ca umbra să se-aşeze o voi munci luminii să vegheze a fost din nou furtună iar azinoapte mare din cer cât pumnul cădea sare să vii 24 iulie pe la 4 dimineaţa Cernăuţi -Ucraina

$