poem refuzat de florian silisteanu - ea pune coarne secundei e ca atunci când pe afară cineva umblă în timpanul amiezei cu o lanternă aprinsă căutănd nodul zilei de ieri halatele albe nu sunt ale brancardierilor îţi tot spun viitor nu există e doar prezentul pe care-l refuzi nu s-a furat nici-o mireasă numai câinele a rupt lanţul aşa că nu mai scrie pe garduri oricum cineva trage apa după fiecare amendă sunt un barbar care are grădină prepeliţe prune uscate fântâna gardul cu uluci numărate toate acestea la un loc sunt sub cheie am trăit într-o ţară căreia îi miroase picioarele tot mai mulţi dizidenţi apăsând pe tocul înalt al acestui pantof cu un număr mai mic nimeni poartă cămaşa lui nimeni gâtul subţire al acestei femei la care vă holbaţi ca şi când aţi avut-o cu toţii nu mai ai loc de cenzori de reviste literare în care se dau cu sania oameni grei vă spun fraţilor nu zăpadă ne trebuie ci un buldozer să facă pârtie prin acest rahat parfumat...

$